Am citit in urma cu cativa ani niste articole, scrise de un doctor, doctorand in istorie(?), referitoare la "adevarata istorie" a romanilor. In acele articole se incerca demitizarea istoriei romanilor, cel putin asta am inteles eu ca intentiona autorul, in special istoria voevozilor romani ridicati in slavi de istorici de la Balcescu incoace. Socat fiind de abordare si fara prea multa literatura de specialitate citita, m-am apucat serios de treaba. Am constatat ca individul nu era singular, era vorba chiar de un curent intreg. In principal se dorea o reactie la istoriografia romaneasca din perioada comunista dar si la romantarea uneori evidenta a trecutului din perioada ante si mai apoi interbelica. In general in epoca de trista amintire, in principal voevozii romani de notorietate, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel batran, Vlad Tepes samd, erau aureolati in mod exagerat: indivizi de o bunatate excesiva, drepti pana la lacrimi, fara vicii si culmea in plin ev mediu cu constiinta nationala . Cadrul era continuat cu o camuflare sau indulcire a tuturor evenimentelor reprobabile la care au luat parte sau au fost provocate de acesti eroi nationali. Ca sa nu mai vorbim de portretele idealizate! Este suficient de clar ca nu era nici pe departe adevarul istoric. Personalitatile de geniu sau nu, aveau metehnele lor, unele cu carul. Insa dupa revolutie s-au trezit, inteligento-increzutii care unii, daca au citit vreo cativa istorici satui de mitizare, cred ca au gasit piatra filosofala, si fara sa tina cont de adevarul istoric au inceput sa-i desfinteze sistematic pe stramosi. Asa ca Stefan, Mihai si mai ales Vlad Tepes, au inceput sa se schimonoseasca si sa se transforme in degenerati, egoisti, insetati de putere, niste lideri de clanuri marunte care incearca sa isi intinda teritoriile cat mai departe si mai ales fara prea patriotism. Intr-un articol Stefac cel Mare este descris ca un obscur lider al Moldovei, care vroia de fapt puterea si nimic mai mult. Dand in stanga si in dreapta cu palosul numai ca sa nu ii fure cineva coroana." Respectatul" istoric facea trimiteri pe la cronicari, in special Gricore Ureche care ni-l prezinta degraba varsatorul de sange nevinovat si mai ales la icidentul de la cetatea Brailei, unde voievodul moldav ar fi masacrat toata populatia, fiindca i-ar fi refuzat accesul in cetate. Pe langa toate acestea, acelasi om de stiinta ni-l arata pe Stefan, refuzand sa plateasca tribut turcilor, dovedindu-se obtuz si fara grija tarii pe care o arunca in razboaie. Cat despre viata lui personala ce sa mai vorbim: paranghelii, prostituie si aproape alcoolism.(de parca ne-ar interesa, mai mult decat simple delectari beletristice, viata lui personala!). De acelasi tratament se "bucura" si Mihai Vitezul, un aventurier pisicher, care tragea pe rand tepe marilor puteri(bine ca il tinea) sau Vlad Tepes un criminal in serie, de genul lui Gilles de Rais, care teroriza tara. Si dupa ce scriu toate aceste inaptii "istoricii", se simt impliniti:au scris adevarata istorie a romanilor. Pai cum naiba sa mai fii mandru si sa mai umbli peste tot cu un aer de intelectual increzut dupa ce te tragi impreuna cu toti conationalii tai din niste, lasi, sadici, puturosi si tarani fara capatai. Eu cred ca dupa ce ai fcut atare descoperiri mai bine te pui pe plans sau eu stiu te apuci de baut. Adevarul cred ca peste tot este undeva la mijlocul mitizarii comuniste si a demitizarii post decembriste. Despre mari voevozi romani si condtiile socio-economice din Principatele romane scriu calatorii strainii, precum Paolo Bonici, Blaise de Viginere sau generalul Spleny. Unii dintre ei chiar se intorc aici, bineinteles de rau ce era. Toti descriu, in special Moldova, ca o zona ruralizata, dar foarte bogata si pitoreasca. Orasele pentru ei sunt cochete si bine organizate. Asta arata ca "sceleratul", Stefan cel Mare era un bun gospodar si din cand in cand nu lasa osmanlaii sa se aprovizioneze de prin curtile razesilor. Mai apoi apropo de turci, cum naiba un popor lenes reusea intotdeauna sa isi revina economic dupa invazii si tactica pamantului parjolit. Voievodul moldovean era renumit prin siretenia lui adminsitrativa, de promovare in functii a micilor boieri loiali si prin acordare de drepturi taranilor razesi, in detrimentul marii boierimi, pusa pe comploturi, din dorinta de a pune mana pe tron. Cat despre taierea multor capete, Stefan era un om al epocii. Orice individ care devine oripilat, habar nu are de conjuctura istorica, sau a fost preocupat prea mult de date si nu de viata si moravurile medievale. Stefan nu era mai breaz sau mai crud decat liderii occidentali, cu toate ca se poate spune ca a fost mult mai echilibrat din multe puncte de vedere. A fii milos cu adversarii politici(vezi si astazi), ii ca si cum te-ai juca cu un bumerang si te uiti dupa gagici in acelasi timp. Din alt punct de vedere, la o populatie semianalfabeta, doar corectia sau manipularea spiritual folosea cu adevarat. In ceea ce priveste Braila si atacurile asupra Tarii Romanesti, sa fie toata lumea convinsa, ca omul incerca sa isi asigure spatele. Ca sa te faci inteles in evul mediu, de multe ori trebuiau sa zboare capete. Cine este curios sa cerceteze nitel, scrierile calatorilor straini despre tarile romane, sa apeleze la logica, sa citeasca istorii ale mentalitatilor si dupa accea isi va da seama ca are ce mitiza la o parte a voievozilor romani. Daca ne uitam bine in jur, cu toate defectele si hachitele lor, in occident, personalitatile istorice, cu valoare nationala sunt ridicate la rang de mit, ele sunt cele ce starnesc emulatia nationala. De ce am ajuns noi prostii pamantului, cei care au eroi si cu indarjire incearca sa scape de ei. Intrebatii pe francezi ce parere au de corsicanul mititel, care s-a folosit de soldatii francezi sa-si fac imperiu. Nu este greu de ghicit odata ce i-au impaiat calul si au facut un cult pentru personalitatea acestuia. Ca sa nu mai vorbim de americani, tara cu cei mai multi eroi. Noi i-am terfelit, ei le-au dedicat un cult, noi ne carpim izmenele si ei o duc destul de bine, noua ne este cam rusine cu tara noastra, ei sunt mandri(si asta in conditiile in care au o istorie de numai 300 de ani). Poate ca habar nu avem de trecutul nostru, poate ca habar nu avem de ce suntem in stare, poate ca 45 de ani ne-au fost fatali si spiritul nostru a murit. Avem eroi cu tot cu betiile, decapitarile si preacurvia lor. Ar trebui sa ramanem cu geniul lor adminsitrativ, verticalitatea lor in fata unor situatii limita, curajul si de foarte multe ori indarjirea cu care aparau ce-i al lor. Spre deosebire Vlad Tepes care incerca sa dezvolte comertul autohton, aducand la visterie taxe exorbitante date negustorilor germani, astazi ne vindem ieftin tuturor si pe deasupra banii sa nu-i cautati in bugetel national sau in cel local. Pentru amatori, dau bibliografie privind domnitorii romani.
